vineri, 26 aprilie 2013

Cum am devenit si de ce-mi place sa fiu trainer…


Imi place extraordinar de mult sa fiu trainer! De ce? Pentru ca am ocazia sa cunosc multi oameni deosebiti si proiecte interesante! Pentru ca este o sursa continua de inspiratie si de motivatie! Pentru ca incep sa lucrez cu cate un grup de 5-10 sau chiar 20 persoane si devenim o echipa! Avem obiective comune si ne implicam pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune! Invatam unii de la altii, intr-o atmosfera deschisa si relaxata. Subiectele abordate (management, finante, etc) devin placute, incitante, usor de inteles!

Cand am inceput sa ma ocup de training?
A trecut ceva vreme si am parcurs mai multe etape, pe care abia acum le constientizez.

Prima etapa
In facultate (ASE Bucuresti, perioada 1989-1994) am lipsit de la multe cursuri (nu va spun acum motivele…). Cand se apropia sesiunea de examene, aveam insa toate suporturile de curs! Toti colegii ma ajutau, pentru ca aveam urmatoarea “intelegere”: ei imi dadeau cursurile, eu le citeam pe toate, le sintetizam si apoi le explicam care erau ideile de baza pentru care fiecare subiect de examen. Toata lumea era multumita, pentru ca reuseam sa invatam eficient si luam note mari!

A doua etapa
La un an dupa ce m-am angajat la primul meu job, o colega m-a intrebat daca pot sa fac meditatii la Economie, cu fata ei, pentru a da admitere la ASE Bucuresti. I-am raspuns DA, fara sa stau prea mult pe ganduri. Am fost foarte fericita, cand colega mea mi-a spus ca fata ei are alt tonus, ca ii place aceasta materie si este foarte motivata sa invete! A luat 9,80 la examenul de admitere! Din anul urmator, am facut foarte multe meditatii – astfel incat parea ca am doua job-uri: de la 8.00 – 16.00 si de la 17.00 – 20.00. Munceam destule ore pe zi, dar nu simteam oboseala, pentru ca imi placea ceea ce faceam!

A treia etapa
La inceputul anului 1999 m-am mutat in Bucuresti. A fost o conjunctura foarte interesanta.
In cea de-a doua jumatate a anului 1998 am facut parte din echipa care a elaborat programul de restructurare a firmei pe toate componentele de activitate: comerciala, operationala si financiara. Pentru rentabilizarea afacerii a fost necesara luarea mai multor masuri: renuntarea la produsele neprofitabile si la clientii rau platnici, iar asta a insemnat si inchiderea unor sectii de productie si reducerea numarului de personal direct productiv si administrativ. Si din departamentul meu trebuia sa plece o persoana! Nu puteam sa renunt la nimeni! Si atunci am gasit solutia: plec eu! Oricum imi doream sa revin in Bucuresti, dar nu-mi stabilisem cand si cum. Si iata ca sosise momentul!

Dupa mai multe interviuri, am reusit sa ma angajez pe postul de manager al departamentului de consultanta economico financiara intr-o firma nou infiintata. Colegii mei de departament abia terminasera facultatea si erau la primul job (!). Astfel a trebuit, mai intai, sa-i invat cum trebuie sa lucram in echipa intr-o companie si care este locul, rolul si contributia fiecaruia pentru derularea cu succes a proiectelor de consultanta. Iar eu am invatat ca trebuie sa-mi adaptez stilul de management la acest context total inedit pentru mine: firma in faza de start-up, colegi la primul job, proiect de consultanta pentru un domeniu care nu il cunosteam suficient de bine.

A patra etapa
In perioada 2002 – 2004 am coordonat activitatea de Analize economice si Bugete intr-o firma aflata intr-o puternica faza de dezvoltare a afacerii si unde conducerea firmei era preocupata de planificarea, controlul si optimizarea performantelor firmei. In aceasta perioada, alaturi de echipa mea, am reusit sa-i invatam pe toti managerii de departamente sa elaboreze bugete si sa-si fundamenteze deciziile manageriale pe criterii economico-financiare.

In aceeasi perioada (printr-o pura intamplare) am primit propunerea de a fi trainer-colaborator intr-o firma de training, pentru modulul de Bugete. Am inceput sa elaborez suporturi de curs, atat partea teoretica cat si studiile de caz. Asa am descoperit si ca imi place sa scriu si astfel am reusit sa fiu co-autor al cartii “Abordari practice privind finantele firmei” (Editura Irecson, an 2006).

A cincea etapa (dar nu si ultima)
In vara anului 2004, m-am hotarat sa infiintez firma ABC Training Consulting si sa transform hobby-ul meu intr-o activitate permanenta, care-mi aduce multe bucurii, pentru ca pot sa dezvolt diverse proiecte si sa lucrez cu oameni extraordinari. Imi place sa lucrez cu antreprenori, cu manageri, cu specialisti din diverse departamente ale firmei!

Si cred ca voi incepe sa lucrez si cu copii, adolescenti, liceeni, studenti! Pentru ca am avut parte de o experienta extraordinara pe data de 1 aprilie (nu e pacaleala!), cand am fost invitata in clasa fiicei mele - in cadrul proiectului “Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, din cadrul saptamanii “Scoala altfel” – sa povestesc copiilor despre cum era scoala “pe vremea mea” si cum am continuat si continui sa invat si astazi, desi sunt adult! Am reusit sa captez toata atentia, interesul si admiratia copiilor! Si m-au rasplatit cu multe intrebari! Si pentru asta le multumesc! M-au ajutat sa-mi reincarc bateriile si sa-mi continui activitatea mea de trainer si nu numai…

Toate cele bune! Pe curand!
Anda

Aboneaza-te la pagina www.facebook.com/ABC.FinanteleAfacerii
Aboneaza-te la pagina www.facebook.com/Meditatii.EconomieContabilitate
Citeste si alte articole postate pe blog www.abctrainingconsulting.ro/blog
Contacteaza-ma: anda.racsa@gmail.com




marți, 23 aprilie 2013

Cum am inteles diferenta dintre un manager si un specialist


Am fost numita manager in anul 1995, la un an dupa terminarea facultatii (dar am devenit un adevarat manager ceva vreme mai tarziu!). Si acesta a fost inceputul unei cariere profesionale extrem de intense si cu multe rezultate. Si vreau sa povestesc cate ceva din aceasta experienta manageriala de peste 18 ani, care-i poate ajuta mai ales pe managerii “juniori”.

V-am povestit cum am reusit sa am primul meu loc de munca. Era o firma care sarbatorea 25 de ani de la infiintare, avea peste 1.000 angajati si era printre primele trei firme nationale in domeniul productiei si comercializarii de materiale izolatoare pentru constructii. A fost o sansa extraordinara ca am reusit sa lucrez in aceasta companie si acest lucru aveam sa-l apreciez abia multi ani mai tarziu. O sa va povestesc de ce.

Am vazut si am inteles foarte bine cum functioneaza o firma bine organizata: fiecare angajat cunostea obiectivele generale ale firmei, isi intelegea locul, contributia si responsabilitatea in cadrul organizatiei, stia ce are de facut si actiona ca atare.

Eram angajata ca analist financiar in cadrul departamentului Analize economice si Bugete, care era format din 8 persoane si condus de Doamna - un adevarat Mentor. A avut multa rabdare sa-mi explice activitatea firmei si a departamentului, a avut incredere in potentialul meu profesional si m-a implicat in proiecte foarte interesante, din prima luna de la angajare. Primul meu proiect a fost si prima reusita profesionala: analiza si optimizarea costurilor intr-o sectie de productie.

Timp de un an am elaborat diverse analize economico-financiare si raportari manageriale si am reusit sa cunosc si sa particip la toate tipurile de lucrari si activitati desfasurate in cadrul departamentului.

Dupa primul an de la angajare, la propunerea Mentorului meu, am fost numita managerul departamentului Analize economice si Bugete. Aveam 25 ani. Stiti cum am reactionat acasa, dupa ce am constientizat toata situatia? Absolut copilareste: m-am speriat si am inceput sa plang. De ce? Pentru ca asta insemna sa ma despart de Doamna – Mentorul meu, care prelua conducerea unui departament nou infiintat in firma.

Timp de o luna am fost destul de derutata si stresata pentru nu stiam cum sa gestionez relatiile cu ceilalti manageri de departamente si relatiile cu conducerea societatii. Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca trebuie sa repartizez colegilor de departament lucrarile curente de care ma ocupam in calitatea mea de specialist - analist financiar si acest lucru a fost extrem de frustat – trebuia sa renunt la ceva ce-mi placea extrem de mult.

Dar in scurt timp am inteles si mi-am asumat primul meu rol de manager. Am constientizat ca trebuie sa coordonez toate activitatile departamentului si am inteles ca trebuie sa ne dezvoltam spiritul de echipa si pregatirea profesionala astfel incat sa fim o echipa de adevarati profesionisti. Cand am vazut ca incep sa gestionez si relatiile interumane cu toti managerii si colegii din firma, atunci am inceput sa ma simt mult mai confortabil pe pozitia de manager si sa ma bucur ca am avut aceasta mare sansa pentru dezvoltarea mea profesionala si manageriala.


Ce-am invatat eu din aceasta intamplare si aplic in fiecare zi:
Sa am incredere in orice provocare profesionala lansata de oameni pe care-i admir si respect!
Sa nu uit care sunt diferentele dintre responsabilitatile si rezultatele unui manager si cele ale unui specialist etc.

Si un sfat pentru cei “la inceput de drum profesional”:
Cautati-va un mentor si progresele vor fi remarcabile!

Amintiti-va de momentele placute si veti gasi toata energia de a face lucruri extraordinare!

Contactati-ma si voi fi bucuroasa sa ne cunoastem! anda.racsa@gmail.com
Afla mai multe: www.abctrainingconsulting.ro/blog

Toate cele bune!
Anda


luni, 22 aprilie 2013

Cum am reusit sa am primul meu job!

Era in vara anului 1994...
Tocmai terminasem facultatea (ASE Bucuresti) si ma intorsesem acasa, in Vaslui.
Ma pregateam sa plec la mare, dupa ce si alti prieteni isi terminau sesiunea de examene si licenta.

Ma plictiseam, pentru imi lipsea agitatia din Bucuresti. Mi-am propus "sa-mi umplu" timpul citind ziarele locale si ducandu-ma la toate concursurile  / interviurile anuntate pentru posturile libere din diverse firme.

Nu conta firma, departamentul, functia - pentru ca nu aveam un obiectiv profesional foarte clar, eu voiam doar "sa-mi umplu timpul" pana plecam in vacanta la mare; abia dupa vacanta voiam sa ma ocup serios de gasirea unui loc de munca (asa gandeam atunci...)

Am reusit la toate concursurile / interviurile pentru posturile din domeniul economic si vanzari, insa "am picat" la un test pentru un post in departamentul de marketing a unei firme de productie materiale de constructii. Rezultatul comunicat m-a surprins, pentru ca stiam ca am raspuns foarte bine la toate intrebarile si pentru ca stiam ca ceilalti doi candidati nu au raspuns la toate intrebarile din test. Plecasem impreuna de la testare si ne-am dus sa stam de vorba la un suc. Si ei erau foarte relaxati si considerau totul doar o incercare!

Revenind la momentul anuntarii rezultatelor, am simtit ca trebuia sa aflu ce am gresit la test. Si m-am dus la departamentul Personal (asa se numea atunci!) si am rugat-o pe sefa departamentului sa-mi arate lucrarea si sa-mi explice unde si ce am gresit. Nu a vrut sa-mi arate lucrarea, eu nu voiam sa plec. Si atunci a spus ca ma duce la directorul general. Foarte bine, sa mergem! (n-aveam nimic de pierdut). Ce s-a intamplat ulterior s-a dovedit ca aceasta doamna mi-a facut cel mai mare bine care mi-l putea face!

Directorul general era un om foarte sobru si parea destul de dur. M-a intrebat ce s-a intamplat. I-am povestit. Mi-a zambit. Si m-a intrebat: iti doresti cu adevarat acest post la departamentul de marketing? I-am raspuns sincer: nu stiu, nu m-am gandit! Dar stiu ca am facut bine la testare!

Mi-a spus ca ma lasa 10 minute sa ma gandesc si sa-i spun in ce domeniu as vrea sa lucrez. Dupa mai putin de 5 minute, i-am spus ca as vrea sa lucrez intr-un departament de Analize si Bugete, pentru ca "imi plac cifrele si continutul lor", dar nu imi place contabilitatea! I-am povestit ca in facultate, am descoperit "contabilitatea pentru managementul afacerii" si mi-a placut, pentru ca lucrezi cu cifre care stau la baza unor decizii si a unor actiuni in toate departamentele firmei!

Mi-a dat o coala de hartie si un pix si mi-a dictat "cererea de angajare". Scriam mecanic, nu realizam ce fac. Cand am terminat de scris, m-a intrebat: semnezi? Abia atunci am inteles, am semnat si i-am dat hartia. Mi-a scris "de acord, incepand cu data de 01.08.1994" si mi-a spus sa ma duc la Personal.

M-am intors acasa, am povestit parintilor si ... am ramas pe ganduri: sa ma angajez atat de repede?! Si eu cand imi fac vacanta?! A fost momentul in care m-am simtit intr-o mare incurcatura! :) (tineretea...)

Pe scurt, lucrurile s-au derulat asa:
Mi-am facut formele de angajare, m-am dus la serviciu o saptamana si apoi... m-am invoit! Le-am spus sincer ca trebuie sa plec la mare, impreuna cu prietenii mei sa sarbatorim terminarea facultatii! M-am intors, dupa o saptamana de distractie, si m-am apucat serios de treaba! O sa va povestesc cum am reusit sa am o relatie excelenta cu toti colegii mei de birou si sa am un mentor extraordinar in departamentul in care am lucrat.

Ce-am invatat eu din aceasta intamplare si-mi reamintesc si aplic in fiecare zi:
Daca ceva nu-ti este clar, mai bine cere o explicatie, decat sa comentezi degeaba sau sa faci presupuneri. Actioneaza! Cand te astepti mai putin, atunci poate sa apara cea mai mare sansa!

Vremurile s-au schimbat... Dar ceea ce am scris mai sus, ramane valabil!
Amintiti-va de momentele placute si veti gasi energia de a face lucruri extraordinare!

Iata ce-mi place sa fac acum si-mi place tare mult! :)
www.abctrainingconsulting.ro/blog si www.cadouri-florale.com

Toate cele bune!
Anda



vineri, 19 aprilie 2013

Asa a inceput acest blog...

Vineri, 19 aprilie 2013.
O zi care a inceput bine, dar fara o energie deosebita... pana in jurul orei 12.30!
Cand... ceva s-a intamplat si totul s-a schimbat! Navigam pe Internet, fara un scop anume.

Eram intr-o mica pauza, inainte de reluarea lucrului la un proiect profesional. Si am ajuns, din intamplare, pe site-ul Conferintelor TED, unde poti vedea si asculta niste Oameni Extraordinari care iti impartasesc opiniile si experientele lor intr-un mod extrem de sincer si de simplu.

Vizionati videoclipul Richard St. John: "Succesul este o călătorie continuă" (video, 4 min, traducere in romana) si o sa aflati ca succesul si esecul sunt stari si situatii care se pot intampla oricui. Important este sa nu renuntam si sa o luam mereu de la capat, invatand din greseli si nerepetandu-le!
Discursul fiecarui  invitat de pe scena este o experienta reala si intensa si este o sursa de inspiratie si de motivatie pentru toti prezenti in sala sau in fata calculatoarelor. Mesajul si emotia trece dincolo de ecranul calculatorului si iti ajunge direct in inima si in minte, iti da energia, inspiratia si motivatia de care ai nevoie in fiecare zi!

......................
Iar videoclipul mentionat mi-a amintit si de urmatoarele vorbe pline de invataminte:

“Esecul reprezinta doar oportunitatea de a incepe din nou, de data asta mult mai inteligent!”
(Henry Ford) 
“Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.”
(Constantin Brâncuși)
"Succesul nu este final, esecul nu este fatal. Curajul de a continua conteaza cu adevarat!"
(Winston Churchill)

Si, mai ales:
"Pot sa am incredere in prietenii mei. Acesti oameni ma forteaza mereu sa ma examinez si sa evoluez!" (Cher)
“Un prieten adevarat iti stie slabiciunile, dar iti arata calitatile; iti simte temerile, dar iti intareste credinta; iti cunoaste ingrijorarile, dar iti elibereaza spiritul; iti recunoaste defectele, dar iti subliniaza posibilitatile! (William Arthur Ward)

Deci, va invit sa vedem partea frumoasa a fiecarei intamplari din viata noastra si sa avem zilnic energia necesara pentru a realiza ceea ce ne dorim!

Toate cele bune va doresc!
Anda